Citate despre Copilarie

Copilaria…Mai intotdeauna ea trezeste in sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea tihnei in care viseaza gingas si cu sfiala mugurul omenesc ce abia se deschide la viata e palida si saraca. Varsta de aur? Nu, varsta neputintei si a sensibilitatii aproape bolnave.

Cand nu mai esti copil, ai murit de mult.

O copilarie fericita este o slaba pregatire pentru relatii interumane.

Oamenii aceştia fără copilărie n-au nici amintire, nici viitor; au numai prezent, dar un prezent material, fără farmec, cu totul pozitiv. Fă cum au făcut şi părinţii tăi, asta e fraza banală.

Nu mi-ati facut nici un rau, doar atat: Mi-ati izgonit copilaria din sange.

Copilăria e o poveste în care credem doar atunci când suntem adulţi.

Copilaria este o boala, de care scapi pe masura ce cresti.

După copilăria fiinţei, vine copilăria inimii.

Copilăria este inima tuturor vârstelor.

Singurul paradis pierdut.

Cand eram copil imi doream un catel. Dar ai mei erau saraci. Asa ca imi cumparara o furnica.

Daca a existat vreodata pe pamant un despotism suprem si fara rezerve, acesta este despotismul unui copil de geniu asupra sufletelor mai putin energice ale tovarasilor sai de joaca.

Nu mă pot gândi la o nevoie din copilărie la fel de puternică ca şi nevoia protecţiei unui tată.

Copilăria are fruntea transparentă şi faţa diafană, iar minciuna este pentru ea ca o lumină care-i înroşeşte până şi privirea.

Când ai încetat să fii mai copil, ai murit de mult.

Decolorat deasupra mea ti-l port de-acum

Din copilărie, şi eu am trăit cu tămădăienii, vânători de dropii din baştină, care neam de neamul lor au rătăcit prin Bărăgan, pitulaţi în căruţele lor acoperite cu covergi de rogojină şi, mânând în pas alene gloabele lor de căluşei, au dat roată, ore, zile şi luni întregi, împrejurul falnicilor dropioi, cărora ei le zic mitropoliţi, sau când aceştia, primăvara, se înteţesc în lupte amoroase, sau când, toamna, ei duc turmele de pui să pască ţarinele înţelenite.

În copilarie atat de mult m-am crezut geniu, incat pana la urma am si ajuns.

În iubire ești independent de timp ca și-n copilărie.

Copilaria…Mai intotdeauna ea trezeste in sufletul omului un sentiment de melancolie: lumea tihnei in care viseaza gingas si cu sfiala mugurul omenesc ce abia se deschide la viata e palida si saraca. Varsta de aur? Nu, varsta neputintei si a sensibilitatii aproape bolnave.