Citate despre Educatie

Petrecem primele doisprezece luni din viata copiilor nostri invatandu-i sa mearga si sa vorbeasca, iar urmatoarele doisprezece spunandu-le sa stea jos si sa taca.

Predau pentru a invata tineretul sa citeasca viitorul.

Scopul educatiei este transferul de flacara.

Oamenii se nasc ignoranti, nu prosti. Sunt prostiti prin educatie.

Cea mai buna educatie din lume este sa-i urmaresti pe maestri la lucru.

Și inteligența este un fel de lăudăroșenie, dar una educată, ce te pune pe bună dreptate deasupra omenirii.

Trebuie sa facem din fiecare unitate scolara un puternic centru de educatie in spirit socialist si comunist a copiilor si tinerilor.

Nu are importanță cât de mult înveți pentru examen, ți se va pune o întrebare din acea mica parte de materie pe care nu ai mai apucat sa o mai înveți.

Cei care educa copiii sunt demni de mai multa onoare decat cei care le dau viata; de aceea pe langa viata, daruiti copiilor si arta de a trai bine, educandu-i.

Este foarte bine ca o persoana needucata sa citeasca carti cu citate.

Daca trebuie sa sustii un examen cu cartile pe banca, in mod sigur vei uita cartile acasa.

Inteligența este aroganța educată.

Cred ca educația constă în a fi pasionat de ceva. Atunci când vezi pasiune și entuziasm poți transmite și mesajul educațional .

Cel ce nu citeste este ceva mai educat decat cel care citeste doar ziare.

Educația o prinzi de oriunde – trebuie să știi să distingi între util și otrăvitor.

Natura si educatia sunt asemanatoare, caci educatia transforma pe om si, prin aceasta transformare, creeaza natura.

Singurul lucru care interferează cu învăţătura mea este educaţia mea.

Invatatura iti da lumina, dar nu te inalta decat prin caracter.

Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lu­crările, eram destul de nereceptiv şi chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăţi, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de şarlatani anunţată prin atâtea repetiţii. Dum­neavoastră m-aţi învins imediat. Ceea ce am simţit este de nedescris şi dacă veţi binevoi să nu râdeţi, voi încerca să v-o împăr­tăşesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înţeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea şi o recunoşteam aşa cum recunoaşte orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaş, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu ştie muzica, şi a cărui educaţie se mărgineşte la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăţi frumoase de Weber şi de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreţia. Această muzică înfăţişează ceea ce e mare şi te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră so­lemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii şi solem­nitatea marilor patimi ale omului. Te simţi îndată cucerit şi sub­jugat. Una din bucăţile cele mai stranii şi care mi-a dat o senzaţie muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeţilor (Tannhäuser) şi de Serbarea nupţială (Lohengrin) e imens.

Abilitatile naturale fara educatie au dus la glorie mult mai des decat educatia fara abilitati innascute.