Citate despre Prietenie

Cleptomanul este acel ins care merge în vizită la un prieten, îşi uită căciula şi a doua zi vine din nou, dar nu s-o ceară, ci s-o fure.

Nimic nu schimba parerea ta despre un prieten mai mult ca succesul – al tau sau al lui.

Este mai usor sa ierti un dusman decat un prieten.

Omul trebuie sa aiba si prieteni, si dusmani, prietenii il invata ce trebuie sa faca, iar dusmanii il obliga sa faca ce trebuie .

Un prieten seamana cu o haina, trebuie sa-l parasesti inainte de a se fi uzat, daca nu, te paraseste el.

Vrei să vezi fericirea în dragoste? N-o vei afla. Fericirea se află în linişte, în prietenie. Dragostea este o furtună, o luptă.

Dragostea ca o sarcină de două persoane egale de sexe diferite, solicită atracţie fizică şi mentală, exclusivitate şi o predare totală şi definitivă. Soluţia corectă a acestei sarcini a două persoane este binecuvântarea persoanelor interesate social, care şi-au dovedit atitudinea necesară pentru a avea prieteni, de a fi pregătiţi pentru o muncă obişnuită, arătând devotament reciproc.

Un prieten este o persoana cu care pot fi sincer, in fata lui pot gandi cu voce tare.

Nu stim niciodata daca o prietenie se naste mai curand din contraste decat din asemanari.

Să nu-ţi faci prieteni dintre cei care fac rău, să nu-ţi faci prieteni dintre oamenii grosieri: să-ţi faci prieteni dintre cei virtuoşi, să-ţi faci prieteni dintre oamenii cu aspiraţii elevate.

Antidotul pentru cinci duşmani constă într-un prieten.

Antipatie. Sentimentul inspirat de prietenul unui prieten.

“Prietenia este unicul leac impotriva unei sorti vitrege si e pururi alinare a sufletului.”

Sanatatea este lucrul pentru care inchina prietenii mei inainte de a cadea lati.

Dacă îţi doreşti duşmani, întrece-i pe alţii; dacă vrei prieteni, lasă-te întrecut de alţii.

De abia atunci pretuiesti o prietenie despartita prin ura, cand se reintoarce pocaita dupa o vreme indelungata.

Exista un stadiu de prietenie unde nu mai e nevoie sa vorbesti spre a te intelege, nici sa te sfatuiesti spre a actiona in comun.

Demult am tot vrut să-ţi scriu, într-una din acele seri după o ieşire cu prietenii când simţi că lumea e a ta. Am vrut să-ţi aştern la picioare fericirea pe care o simte cuceritorul, aşa cum se întâmpla pe vremea Regelui Soare. Numai că de fiecare dată eram prea obosit de atâtea ţipete şi mă duceam să mă culc. Astăzi însă vreau s-o fac pentru a simţi acea plăcere încă străină ţie, acea plăcere de a trece de la prietenie la iubire, de la putere la tandreţe. În seara aceasta, te iubesc într-un fel pe care tu nu-l cunoşti la mine: nu sunt nici slăbit de atâtea călătorii, nici copleşit de dorinţa de a te avea lângă mine. Îmi stăpânesc dragostea pentru tine şi o transform într-unul din acele elemente care mă clădeşte.

L-am văzut de curând pe Stravinski. Spune Pasărea mea de foc, Ritualul meu, ca un copil care îşi revendică jucăria mea, leagănul meu. Şi exact asta şi e – un copil răsfăţat care din când în când face câte o năzbâtie muzicală. Este şi un tânăr barbar care poartă cravate ţipătoare şi calcă femeile pe picioare în timp ce le sărută mâna. Când va îmbătrâni, va deveni insuportabil, adică nu va admite nici o altă muzică, dar pe moment este extraordinar. Îmi arată prietenie pentru că l-am ajutat să pună o treaptă pe scara de pe care îşi lansează petardele – şi nu toate explodează. Dar, încă o dată, este extraordinar.

Un om nu poate sa-i vorbeasca fiului sau decat ca un tata, sotiei sale, decat ca sot, dusmanului sau, decat in termeni corespunzatori, in timp ce un prieten le poate vorbi dupa cum impune situatia, nu dupa cum i se potriveste persoanei.